Viaţa şi cariera Gabrielei Szabo

S-a născut la data de 14 noiembrie 1975 în oraşul Bistriţa şi este una dintre cele mai mari atlete ale României.

În anul 1988 pe când era în clasa a şasea a participat la un cros pe care l-a câstigat atrăgând atenţia antrenorului Zsolt Gyöngyössy care a reuşit să obtină acordul părinţilor Gabrielei pentru ca aceasta să înceapă antrenamentele în cadru organizat. Între anii 1991 şi 2002 atleta a strâns nu mai puţin de 21 de medalii de aur dar şi 12 de argint, fiind printre puţinii atleţi care au reuşit să câştige toate titlurile absolute la campionatele mondiale, europene si olimpice. Principalele repere ale carierei Gabrielei Szabo au fost:

1991 – Campioană Europeană la juniori (Salonik),

1993 – Campioană Europeană la juniori (San-Sebastian),

1994 – Campioană Mondială la 3000 m la juniori (Lisabona),

1995 – Campioană Mondială la 3000 m în sală (Barcelona),

1997 – Campionă Mondială la 5000 m în aer liber (Atena) şi Campioană Mondială la 3000 m în sală (Paris),

1998 – Record Mondial la 2000 m în sală (5:30:26) şi Campionă Mondială la 5000 m în aer liber (Valencia),

1999 – Record Mondial 5000 m (14:47:35), Campionă Mondială la 3000 m şi 1500 m în sală (Maebashi) şi Campionă Mondială la 5000 m în aer liber (Sevillia),

2000 – Campioană Mondială la 3000 m în sală (Gent) şi Campionă Olimpică la 5000 m (J.O. Sidney),

2001 – Record Mondial 3000 m în sală (8:32:88) şi Campionă Mondială la 1500 m în aer liber (Edmonton),

2002 – Record Mondial 3000 m în aer liber (8:21:45).

În anul 2001 a căştigat concursul Golden League dar şi potul de 1 milion de euro pe care l-a împarţit cu olandezul Wilson Kipketer.

A avut un singur antrenor, Zsolt Gyöngyössy, cu care s-a şi căsătorit iar în mai 2005 s-a retras din activitate.

Astăzi Gabriela Szabo este vicepreşedinte al Federaţiei Naţionale de Atletism şi frecventează cursurile de master ale A.N.E.F.S. Bucureşti la specializarea „antropologia motrică”

În 1994 a fost numită Cetaţean de Onoare al Municipiului Bistriţa iar în 1997 a câştigat titlul de „Sportiva Anului”, distincţie oferită de M.T.S. si A.P.S. În anul 1998 a fost numită Cetaţean de Onoare al oraşului Cluj-Napoca. În 1999 a fost numită Cetaţean de Onoare al oraşului Bucureşti, a fost declarată „Cea mai bună sportivă din Europa” de către Uniunea Europeană a Presei Sportive, a mai fost desemnată „Sportiva anului în lume” de către A.P.S.M. dar şi „Atleta Anului” de către I.A.A.F. În anul 2001 a fost decorată de catre preşedintele Ion Iliescu cu „Ordinul Naţional Serviciul Credincios grad de Comandor”, pentru întreaga sa activitatea sportivă.

Viaţa şi cariera lui Ivan Patzaichin

S-a născut la 26 noiembrie 1949 în localitatea Mila 23 din judeţul Tulcea într-o familie săracă cu tatăl pescar şi mama croitoreasă. În 1967 a plecat la Bucureşti cu gândul să devină campion. Avea să devină cel mai mare canotist român, ”Amiralul” fiind porecla cu care este alintat de prieteni.

La nici 18 ani a simţit pentru prima dată gustul victoriei la Jocurile Olimpice din Mexic unde a reuşit să câştige medalia de aur la kaiac-canoe. A fost începutul unei cariere strălucite ce avea să dureze 20 de ani.

În 1972 la Jocurile Olimipe de la Munchen, canotistul a avut parte de un eveniment care a rămas în istorie. În calificări pagaia i s-a fisurat dar deşi cursa ar fi trebuit să fie oprită, acest lucru nu s-a întamplat iar Patzaichin a fost nevoit să vâslească cu pagaia ruptă. După ce a făcut contestaţie a fost reprimit in recalificari pe care le-a câstigat ca apoi să câstige si finala. Tot la Munchen a reuşit să câstige şi o medalie de argint.

Au urmat Jocurile Olimpice de la Moscova în 1980 unde a câstigat o medalie de aur la proba c-2 1000 m si una de argint la c-2 500 m.

În 1984 la Los Angeles tot în cadrul Jocurilor Olimpice a câstigat o medalie de aur la proba c-2 1000 m si una de argint la c-2 500 m.

La Campionatele Mondiale a reuşit să urce pe cea mai înaltă treaptă a podiumului de nu mai putin de 9 ori – 1970, Copenhaga (C-2 1000 m), 1973, Tampere (C-1 1000 m), 1973, Tampere (C-2 1000 m), 1977, Sofia (C-1 1000 m), 1978, Belgrad (C-1 10000 m), 1979, Duisburg (C-2 500 m), 1981, Nottingham (C-2 1000 m), 1982, Belgrad (C-2 10000 m), 1983, Tampere (C-2 1000 m). A mai reuşit să câstige şi 14 medalii de argint.

După ce s-a retras din activitate nu a putut sta departe de kaiac şi a fost antrenor la Clubul Dinamo iar apoi al loturilor naţionale. În prezent este coordonator al lotului olimpic de kaiac-canoe al Romăniei. Sportivii antrenaţi de către Ivan au câstigat mai mult de 100 de medalii la concursurile la care au participat.

În anul 2002 Clubul Dinamo i-a ridicat o statuie în faţa stadionului ca semn de mulţumire pentru activitatea si performanţele obţinute de către cel mai mare canotist român al tuturor timpurilor. Statuia înalta de 3,4 m este din bronz şi este opera sculptorului Alexandru Papuc. Deşi nu a fost de acord cu acest lucru, canotorul a acceptat pe motivul ca tinerii au nevoie de modele.

După retragere, ca semn de mulţumire, a primit „Diploma de excelenţă” de la Clubul Dinamo si „Campioni de legenda” titlu acordat de către Fundaţia Casa Campionilor.

În fiecare an se acordă trofeul „Ivan Patzaichin” unui sportiv dinamovist.

Hobby-ul cel mai mare al canotorului este pescuitul dar şi gatitul peştelui după ce acesta este prins.

“Gemenii tenisului” Ilie Năstase şi Ion Ţiriac

Cei doi sunt cei mai mari jucători de tenis pe care i-a dat Romănia dar şi ambasadorii sportului românesc în lume.

Ilie Năstase s-a nascut la 19 iulie 1946 în Bucureşti şi este unul dintre cei mai importanţi jucători de tenis din anii 1970. El a reuşit să ajungă de două ori numărul unu mondial în anii 1972 şi 1973.

A câstigat 88 de titluri la simplu şi 45 de titluri la dublu. Printre cele mai importante sunt cele două finale de Grand Slam câstigate la US Open în 1972 şi French Open în 1973. A pierdut trei finale de Grand Slam, una la French Open în 1971 şi doua la Wimbledon în 1972 şi 1976. Tot la simplu mai are în palmares patru titluri la Masters în anii 1971, 1972, 1973 şi 1975.
La dublu are patru titluri de Grand Slam, French Open 1970, Roland Garros 1970,  Wimbledon 1973 şi US Open 1975, dar a şi pierdut două finale de French Open în 1966 şi 1973.
În Cupa Davis a jucat pentru România timp de 18 ani unde a strâns 109 victorii din 146 de meciuri la simplu şi dublu. A fost finalist al Cupei Davis de trei ori în anii 1969, 1971 şi 1972 unde a făcut echipa cu Ion Ţiriac.

Năstase era cunoscut pentru glumele sale din arenă, dar şi pentru reputaţia de a folosi tactici agresive, multe dintre acestea pline de succes, drept care a primit porecla de “Nasty” după câteva incidente.
În anii 1980 a scris câteva romane în franceză iar după 1990 a intrat in politică. Din această postură a candidat în 1996 pentru funcţia de Primar General al Bucureştiului.
A fost desemnat de patru ori “Cel mai bun sportiv român al anului” în 1969, 1972, 1973 şi 1974. În 2005 a fost plasat pe locul 28 în topul “40 cei mai mari jucători de tenis din ultimii 40 de ani” de catre revista Tennis Magazine. În 2008 după 11 ani petrecuţi în fruntea Federaţiei Române de Tenis a demisionat acuzând corupţia din justiţie si presă din România.

Ion Ţiriac s-a născut la Brasov la 9 mai 1939. A fost jucător de tenis dar şi de hochei iar acum este unul dintre cei mai influenţi oameni de afaceri din România şi Germania.

Performanţele lui Ion Ţiriac sunt legate de meciurile de dublu. La simplu ne reuşind sa câstige nici-un turneu important. A câstigat alături de Ilie Năstase mai multe turnee printre care Roland Garros în 1970, Foro Italico în 1970, Open Philadelphia Indoor în 1970, Monte Carlo Open, Open Suedia, Italian Open şi Canadian Open, toate în 1972, iar în 1977 a câstigat Arymehr Open. Mai are trei titluri câstigate la dublu alături de Guillermo Villas la Baltimore International şi Nice International în 1977 dar şi Volvo International în 1979. Alături de Adriano Panatta a câstigat Campionatul Mondial de Tenis de la Sao Paolo în 1974.
În Cupa Davis a fost component al echipei României unde a jucat timp de 19 ani şi unde a disputat trei finale împotriva Statelor Unite ale Americii în 1969, 1970 şi 1972. În toate cele trei finale a făcut pereche cu prietenul lui cel mai bun Ilie Năstase.

Între anii 1984 şi 1993 a fost antrenorul lui Boris Becker, unul dintre cei mai buni tenismeni ai perioadei.

Ion Ţiriac este detinătorul licenţei turneului de tenis BCR Open România din 1996, turneu care a depăsit 10 ediţii.
Între anii 1998 şi 2004 a fost presedintele Comitetului Olimpic Român.

Ion Ţiriac este unul dintre cei mai bogaţi români având afaceri în domeniul bancar, auto şi al transportului. În martie 2007 a fost primul român care a intrat în topul miliardarilor întocmit de către revista Forbes cu o avere de 1,1 miliarde de dolari. În noiembrie 2007 revista Capital a estimat că averea fostului tenismen a ajuns la 2,2 – 2,4 miliarde de dolari.

Viaţa şi cariera Nadiei Comăneci

Nadia Elena Comăneci s-a născut la 12 noiembrie 1961 la Oneşti, judeţul Bacău şi este considerată una dintre cele mai bune sportive ale secolului XX şi una dintre cele mai bune gimnaste ale lumii. Este prima gimnastă care a primit nota 10 într-un concurs olimpic.
Nadia a fost botezată de către părinţii Ghorghe şi Ştefania-Alexandrina Comăneci ’’Nadeznha’’(Speranţă), eroină într-un film rusesc.

Prima dată când a concurat la nivel naţional în România a fost în anul 1970. Printre primii antrenori ai faimoasei gimnaste au fost Bela şi Marta Karolyi. Primul succes important al Nadiei a fost la vârsta de 13 ani când a luat nu mai puţin de 3 medalii de aur şi una de argint la Campionatele Europene din 1975 la Skien în Norvegia. În acelaşi an a primit distincţia de Atleta anului în România din partea asociaţiei Associate Press.

La 14 ani Nadia a devenit celebră în toată lumea la Jocurile Olimpice de Vara din 1976 de la Montreal unde a fost prima gimnastă care a luat nota 10 şi a reuşit să câştige nu mai puţin de 5 medalii olimpice, trei de aur (individual compus, bârnă şi paralele), una de argint (echipă compus) şi una de bronz (sol). La revenirea în ţară a primit distincţia de Erou al Muncii Socialiste, fiind cea mai tânără româncă care a primit această distincţie. În 1977 a reuşit să-şi apere titlul european iar în 1979 a reuşit să caştige a treia oară titlul suprem, devenind primul sportiv din istoria gimnasticii care a reuşit aces lucru.
În decembrie 1979 la Campionatele Mondiale după ce a câştigat concursul preliminar a fost internată din cauza unei infecţii a sângelui cauzată în urma unei accidentări. Deşi doctorii i-au interzis să participe la finale, ea a fugit din spital şi a concurat la bârnă unde a primit nota 9,95. Această notă a ajutat echipa României să caştige prima medalie de aur în concursul pe echipe.

În 1980 a participat la Jocurile Olimpice de la Moscova unde a terminat pe locul 2 la individual compus după Elena Davidova dar fiind nevoită să aştepte nota până când rusoaica a terminat exercitiul. A reuşit totuşi să-şi păstreze titlul la bârnă, să câştige o medalie de aur la sol şi una de argint cu echipa.

Nadia Comăneci s-a retras imediat după Jocurile Olimpice din 1980. Între 1984 şi 1989 a fost membră a Federaţiei Române de Gimnastică ajutând la antrenarea juniorilor. În Decembrie 1989 a fugit din România trecând ilegal graniţa româno-maghiară şi s-a stabilit ca emigrant în Statele Unite ale Americii. În America s-a ocupat cu promovarea de linii vestimentare pentru gimnaste dar şi echipament de aerobic şi rochii de mireasă. În 1994 s-a logodit cu Bart Conner şi a venit pentru prima oară în România după plecare. Doi ani mai târziu cei doi s-au căsătorit în România în aprilie 1996.

În 1999 Nadia Comăneci a fost primul sportiv invitat să vorbească la o întrunire a Naţiunilor Unite pentru a lansa în 2000 Anul Internaţional al Voluntariatului. În 2003 a publicat prima sa carte intitulată ’’Scrisori către o tânără gimnastă’’. De asemenea ea a înfiinţat o clinică de caritate în Bucureşti care se ocupă de copii orfani din România.

În prezent ea este ocupată cu gimnastica şi cu diferite acţiuni caritabile desfăşurate în întreaga lume. Împreună cu soţul ei sunt proprietari ai unei Academii de gimnastica în SUA şi ai câtorva magazine cu echipament sportiv. Cei doi sunt şi editori ai Magazinului Internaţional de Gimnastică.

Nadia Comăneci este Vice-Preşedinte al Consiliului Director al Special Olympics, Preşedinte Onorific al Federaţiei Române de Gimnastică, Preşedinte Onorific al Comitetului Olimpic Român, Ambasadorul Sporturilor Româneşti, Vice-Preşedinte în Consiliul Director al Asociaţiei Distrofiei Musculare dar şi membră a Fundaţiei Federaţiei Internaţionale de Gimnastică. Marea sportivă a primit de două ori Ordinul Olimpic acordat de CIO (Comitetul Internaţional Olimpic).

Cariera lui Gheorghe Hagi

Ne-am propus să vă prezentăm poveştile marilor sportivi români. În România fotbalul este sportul rege tocmai din acest motiv am hotărât să începem cu regele fotbalului din România: Gheorghe Hagi.
S-a născut în localitatea Săcele din judeţul Constanţa la data de 05 februarie 1965, într-o familie de aromâni el fiind cel mai mic dintre cei trei copii din familia Hagi. Acesta mai are două surori: Sultana şi Elena.

A început fotbalul pe maidanele din localitate după care la vârsta de 10 ani a luat contactul cu fotbalul adevărat la Centru de copii şi juniori al echipei Farul Constanţa. Primul antrenor a fost Iosif Bukossy. La 13 ani a fost legitimat de Farul Constanţa.
Read the rest of this entry »