Tipologia suporterilor – membrul in echipa

Despre marketingul sportiv, suporteri si fanatici am mai vorbit foarte pe scurt in acest articol . Rasfoind internetul am gasit articolul urmator la Hoinaru. Astfel, am realizat ca trebuie sa realizam o clasificare a tipurilor de suporteri.

Un fanatic este un entuziast fără un motiv raţional.

Literatura de specialitate identifica mai multe psihologii in ceea ce priveste fanii.

Membrul in echipa - multi fanatici se identifica atat de bine cu jocul si cu echipa incat simt ca sunt parte din ea. Acest fenomen se manifesta in diferite moduri:

Read the rest of this entry »

Sport 20 revine

…pentru ca nu am incetat sa cred nici macar o secunda ca oamenii vor incepe usor usor sa se indrepte spre sport.

Nu pot decat sa ma bucur de actiunile din ultima vreme: Rugbytweetmeet, fasport.ro, mai mult decat cunoscutul sportlocal.ro , mai noul Portariliga1 si multe multe altele. Lumea priveste spre sport, oamenii se intreaba: oare ce se intampla cu sportul din Romania. Ce nu merge? Ce e in neregula?

Blogul acesta nu a avut prea multa activitate, dar in putinul timp a adunat cativa oameni. Oameni care l-au descoperit din placere, din interesul lor fata de sport, de ceea ce inseamna marketingul sportiv. Hai sa marim cercul, sa ne cunoastem, sa interactionam, sa luptam pentru ceea ce, trebuie sa fie al nostru de drept: mandria de a avea sportivi performanti, mandria de a excela in sport.

Tu când ai făcut ultima dată sport?

Noi discutăm despre marketing sportiv, despre problemele cluburilor de sport, despre problemele legate de lipsa banilor, de lipsa investiţiilor în antrenamente de calitate. Uităm însă un lucru esenţial. Faptul că nu suntem educaţi înspre sport. Nu suntem învăţaţi de mici să facem mişcare zilnic.

Alegem dietele drastice dar nesusţinute de mişcare. Din programa orară sunt scoase orele de sport. Nu ne educăm copii în spiritul fair-play-ului şi nu le dezvoltăm spiritul de competiţie.

Tu când ai ieşit ultima dată din casă doar pentru a face sport? Tu de câte ori ţi-ai făcut abonament “la sală” dar fără sa mergi de mai mult de 3 ori? Tu când te-ai uitat în oglindă ultima dată şi ţi-ai spus: azi am nevoie să mă revigorez făcând mişcare. De câte ori ai renunţat la lift spre câştigul scărilor?

Tu când ai făcut sport ultima dată?

Care este cel mai urât site de sport

Am pornit azi pe twitter o mini cercetare. Lucrurile au deviat, s-au iscat atât discuţii cât şi controverse în jurul a ceea ce înseamnă marketing sportiv. Am înţeles din discuţie că sport înseamnă în mare parte fotbal. Lucurile nu trebuie să se rezume doar la acest sport.

Revenind la #celmaiuratsitedesport răspunsurile au variat .

Federaţile nu stau deloc bine la acest capitol, dar nici cluburile sportive nu se pot lăuda.

Am creat în dreapta un chestionar pentru a alege cel mai, dar cel mai urât site. Pentru propunei vă aşteptăm să lăsaţi comentarii la acest articol.

Din ce în ce mai multe campanii pentru sport

Observăm în ultimul timp o creştere simţitoare a campaniilor ce implică sportul, nu neapărat prin sportivi dar prin încurajarea maselor în adoptarea unui stil de viaţă activ.

Un studiu recent a arătat faptul că în România sunt peste 12.000 de copii obezi iar 9 din 10 nu mai au şanse să revină la o greutate normală. Cauzele sunt atât lipsa sportului şi a activităţii fizice în viaţa lor dar si alimentaţia nesănătoasă: fast-food, dulciuri, etc.

Pe 27 septembrie a avut loc cea de-a patra ediţie a crosului Petrom. Dacă anul trecut construirea pistelor nu a făcut decât să dezamăgească publicul, aşteptăm cu interes anul acesta construirea acestor piste.

Gillette organizează turul Phenomenal – ideea seamănă oarecum cu a celor de la Nike dar este oricum de aplaudat.

În cele din urmă, dar nu în final online-ul face mişcare: de la bikewalk la joaca în parc până la Puţin din fiecare . Aceasta din urmă este o campanie în toată regula unde puteţi cere chiar sfatul nutriţionistului. Companiile susţinătoare: Agrana România, Coca-Cola România, Hochland România, Kraft Foods România, Mars România, Nestle România, Unilever South Central Europe.

Sportul începe să primească atenţia binemeritată atât în mediul online dar şi în mediul offline. Se vorbeşte oamenilor despre sport şi importanţa lui acest lucru nu poate decât să ne bucure deoarece, aşa cum afirmam anterior  “Din ce în ce mai puţini copii şi tineri sunt interesaţi în practicarea sportului în general şi a celui de performanţă în special”. Una dintre soluţii ar fi punerea sportului în vizorul acestora.

Revenim cu un update:  www.iubestesportul.gsp.ro . O campanie socială ce atenţioneză cu privire la bolile ce pot fi prevenite sau ameliorate prin intermediul sportului.

Viaţa şi cariera lui Ivan Patzaichin

S-a născut la 26 noiembrie 1949 în localitatea Mila 23 din judeţul Tulcea într-o familie săracă cu tatăl pescar şi mama croitoreasă. În 1967 a plecat la Bucureşti cu gândul să devină campion. Avea să devină cel mai mare canotist român, ”Amiralul” fiind porecla cu care este alintat de prieteni.

La nici 18 ani a simţit pentru prima dată gustul victoriei la Jocurile Olimpice din Mexic unde a reuşit să câştige medalia de aur la kaiac-canoe. A fost începutul unei cariere strălucite ce avea să dureze 20 de ani.

În 1972 la Jocurile Olimipe de la Munchen, canotistul a avut parte de un eveniment care a rămas în istorie. În calificări pagaia i s-a fisurat dar deşi cursa ar fi trebuit să fie oprită, acest lucru nu s-a întamplat iar Patzaichin a fost nevoit să vâslească cu pagaia ruptă. După ce a făcut contestaţie a fost reprimit in recalificari pe care le-a câstigat ca apoi să câstige si finala. Tot la Munchen a reuşit să câstige şi o medalie de argint.

Au urmat Jocurile Olimpice de la Moscova în 1980 unde a câstigat o medalie de aur la proba c-2 1000 m si una de argint la c-2 500 m.

În 1984 la Los Angeles tot în cadrul Jocurilor Olimpice a câstigat o medalie de aur la proba c-2 1000 m si una de argint la c-2 500 m.

La Campionatele Mondiale a reuşit să urce pe cea mai înaltă treaptă a podiumului de nu mai putin de 9 ori – 1970, Copenhaga (C-2 1000 m), 1973, Tampere (C-1 1000 m), 1973, Tampere (C-2 1000 m), 1977, Sofia (C-1 1000 m), 1978, Belgrad (C-1 10000 m), 1979, Duisburg (C-2 500 m), 1981, Nottingham (C-2 1000 m), 1982, Belgrad (C-2 10000 m), 1983, Tampere (C-2 1000 m). A mai reuşit să câstige şi 14 medalii de argint.

După ce s-a retras din activitate nu a putut sta departe de kaiac şi a fost antrenor la Clubul Dinamo iar apoi al loturilor naţionale. În prezent este coordonator al lotului olimpic de kaiac-canoe al Romăniei. Sportivii antrenaţi de către Ivan au câstigat mai mult de 100 de medalii la concursurile la care au participat.

În anul 2002 Clubul Dinamo i-a ridicat o statuie în faţa stadionului ca semn de mulţumire pentru activitatea si performanţele obţinute de către cel mai mare canotist român al tuturor timpurilor. Statuia înalta de 3,4 m este din bronz şi este opera sculptorului Alexandru Papuc. Deşi nu a fost de acord cu acest lucru, canotorul a acceptat pe motivul ca tinerii au nevoie de modele.

După retragere, ca semn de mulţumire, a primit „Diploma de excelenţă” de la Clubul Dinamo si „Campioni de legenda” titlu acordat de către Fundaţia Casa Campionilor.

În fiecare an se acordă trofeul „Ivan Patzaichin” unui sportiv dinamovist.

Hobby-ul cel mai mare al canotorului este pescuitul dar şi gatitul peştelui după ce acesta este prins.

“Gemenii tenisului” Ilie Năstase şi Ion Ţiriac

Cei doi sunt cei mai mari jucători de tenis pe care i-a dat Romănia dar şi ambasadorii sportului românesc în lume.

Ilie Năstase s-a nascut la 19 iulie 1946 în Bucureşti şi este unul dintre cei mai importanţi jucători de tenis din anii 1970. El a reuşit să ajungă de două ori numărul unu mondial în anii 1972 şi 1973.

A câstigat 88 de titluri la simplu şi 45 de titluri la dublu. Printre cele mai importante sunt cele două finale de Grand Slam câstigate la US Open în 1972 şi French Open în 1973. A pierdut trei finale de Grand Slam, una la French Open în 1971 şi doua la Wimbledon în 1972 şi 1976. Tot la simplu mai are în palmares patru titluri la Masters în anii 1971, 1972, 1973 şi 1975.
La dublu are patru titluri de Grand Slam, French Open 1970, Roland Garros 1970,  Wimbledon 1973 şi US Open 1975, dar a şi pierdut două finale de French Open în 1966 şi 1973.
În Cupa Davis a jucat pentru România timp de 18 ani unde a strâns 109 victorii din 146 de meciuri la simplu şi dublu. A fost finalist al Cupei Davis de trei ori în anii 1969, 1971 şi 1972 unde a făcut echipa cu Ion Ţiriac.

Năstase era cunoscut pentru glumele sale din arenă, dar şi pentru reputaţia de a folosi tactici agresive, multe dintre acestea pline de succes, drept care a primit porecla de “Nasty” după câteva incidente.
În anii 1980 a scris câteva romane în franceză iar după 1990 a intrat in politică. Din această postură a candidat în 1996 pentru funcţia de Primar General al Bucureştiului.
A fost desemnat de patru ori “Cel mai bun sportiv român al anului” în 1969, 1972, 1973 şi 1974. În 2005 a fost plasat pe locul 28 în topul “40 cei mai mari jucători de tenis din ultimii 40 de ani” de catre revista Tennis Magazine. În 2008 după 11 ani petrecuţi în fruntea Federaţiei Române de Tenis a demisionat acuzând corupţia din justiţie si presă din România.

Ion Ţiriac s-a născut la Brasov la 9 mai 1939. A fost jucător de tenis dar şi de hochei iar acum este unul dintre cei mai influenţi oameni de afaceri din România şi Germania.

Performanţele lui Ion Ţiriac sunt legate de meciurile de dublu. La simplu ne reuşind sa câstige nici-un turneu important. A câstigat alături de Ilie Năstase mai multe turnee printre care Roland Garros în 1970, Foro Italico în 1970, Open Philadelphia Indoor în 1970, Monte Carlo Open, Open Suedia, Italian Open şi Canadian Open, toate în 1972, iar în 1977 a câstigat Arymehr Open. Mai are trei titluri câstigate la dublu alături de Guillermo Villas la Baltimore International şi Nice International în 1977 dar şi Volvo International în 1979. Alături de Adriano Panatta a câstigat Campionatul Mondial de Tenis de la Sao Paolo în 1974.
În Cupa Davis a fost component al echipei României unde a jucat timp de 19 ani şi unde a disputat trei finale împotriva Statelor Unite ale Americii în 1969, 1970 şi 1972. În toate cele trei finale a făcut pereche cu prietenul lui cel mai bun Ilie Năstase.

Între anii 1984 şi 1993 a fost antrenorul lui Boris Becker, unul dintre cei mai buni tenismeni ai perioadei.

Ion Ţiriac este detinătorul licenţei turneului de tenis BCR Open România din 1996, turneu care a depăsit 10 ediţii.
Între anii 1998 şi 2004 a fost presedintele Comitetului Olimpic Român.

Ion Ţiriac este unul dintre cei mai bogaţi români având afaceri în domeniul bancar, auto şi al transportului. În martie 2007 a fost primul român care a intrat în topul miliardarilor întocmit de către revista Forbes cu o avere de 1,1 miliarde de dolari. În noiembrie 2007 revista Capital a estimat că averea fostului tenismen a ajuns la 2,2 – 2,4 miliarde de dolari.

Sponsorizarea şi sponsorizarea în sport

Reprezintă o activitate de relaţii publice, strategie comercială de susţinere materială, logistică şi/sau financiară a unui beneficiar (persoană fizică, persoană juridică fără scop lucrativ, instituţie, autoritate publică, emisiune sau program audiovizual, o marcă, o expoziţie sau un eveniment s.a.), de un sponsor.

Sponsorizarea este un act juridic prin care părţile convin cu privire la transferul dreptului de proprietate asupra unor bunuri materiale şi/sau mijloace financiare, în vederea susţinerii unor activităţi fără scop lucrativ desfăşurate de beneficiar (Ordonanţa Guvernului nr. 36/1998 privind modificarea şi completarea Legii nr. 32/1994 privind sponsorizarea – republicată în M.O. 43/30 ianuarie 1998).

Sponsorizarea urmăreşte obţinerea unui câştig direct şi rapid în termeni de imagine şi notorietate pentru firmă (spre deosebire de mecenat – o acţiune mai discretă şi dezinteresată, cu efecte pe termen lung pentru sponsor), prin:

- Sporirea audienţei directe – persoanele prezente fizic la locul desfăşurării evenimentului sponsorizat (pe stadion, la concert sau în cadrul expozitiei – numele şi logo-ul mărcii inscripţionat pe vestimentaţia sportivilor, pe autoturismele de concurs sau pe panourile publicitare amplasate pe stadion, obiecte promoţionale personalizate oferite publicului etc);

- Sporirea audienţei indirecte – obţinerea unui capital de imagine şi notorietate prin reflectarea evenimentului în mass-media (creşterea numărului persoanelor care asistă la eveniment prin intermediul spoturilor radio sau TV, al ştirilor, al anunţurilor în presa scrisă, al caravanelor publicitare ş.a.);

În scopul obţinerii unei comunicaţii eficiente şi valorizarii mărcii, evenimentul sponsorizat trebuie să se afle în strânsă legătură cu poziţionarea instituţională şi a portofoliului de produse al firmei.

Forme principale:

- Sponsorizare creativă – atunci când sponsorul creează în exclusivitate evenimentul, în scopul promovării numelui instituţional şi recunoaşterii prestigiului firmei;

- Sponsorizare participativă – când acesta este unul dintre participanţii la eveniment.

Sponsorizarea este specifică, îndeosebi, domeniului sportiv (susţinerea unei echipe/unei federaţii sportive, unui sportiv sau eveniment/turneu sportiv) – cu circa 80% din totalul sponsorizărilor – şi artistic (susţinerea unui eveniment artistic, unui artist, unei emisiuni culturale TV ş.a.). Exemplu: Ursus – sponsor al Campionatul Naţional de Fotbal al României, Marlboro – sponsor al F1, Coca-Cola – sponsor oficial al JO (1996). [1]

După această prezentare pe scurt a sponsorizării vom discuta în continuare despre sponsorizarea în sport. Acest subiect este unul foarte larg şi vom revenii cu mai multe articole pentru a putea întelege pe deplin dimensiunea acestei acţiuni de marketing.

În ultimii ani foarte multe companii au devenit sponsori sportivi. Chiar şi companiile ce nu considerau marketingul sportiv drept sursă viabilă, acum îl folosesc pentru a-şi transmite mesajul: UPS, Viagra, McDonalds, Pepsi, Coca-Cola, şi multe altele au învăţat că azi, sponsorizarea sportului le pot plasa în centrul atenţiei consumatorilor.

Una dintre cele mai faimoase serii de curse din lume este NASCAR-ul. Aceasta a pornit dupa cel de-al Doilea Război Mondial, ca o afacere de familie şi s-a extins în timp, fiind în prezent locul unde doar cei mai buni şoferi şi cei mai buni producători de masini se întrec. Pe lângă dramă şi adrenalină o multitudine de sponsori sunt invitaţi să se alăture fanilor ce işi sprijină nu doar favoriţii dar şi companiile ce ii sprijină pe aceştia.

Televiziunile acoperă majoritatea marilor competiţii astfel, un sportiv câştigător este intervievat adeseori, oferă sponsorului principal expunere media gratuită Multe companii aleg să işi bazeze planurile de marketing în jurul acestor acoperiri media, ştiind că este şansa lor să cucerească supremaţia în piaţă. Acest lucru este valabil mai ales în cazul competiţiilor internaţionale, unde multinaţionalele ajung la publicul lor foarte rapid şi eficient.

În general sportivii reprezintă figuri îndrazneţe şi curajoase (în cazul curselor de maşini, motociclete, etc). Nu doar faptul că au abilităţi fizice impresionante dar fanii iubesc charisma şi spiritul pozitiv ce aceştia îl emană. Tinerii vor să fie ca ei, fetele vor să îi scoată la întâlniri, bătrânii ar fi cu adevărat onoraţi să îi cunoască iar directorii vor să făcă afaceri cu ei. Comentatorii şi scriitorii vor să îi citeze în cărţile şi articolele lor pe când organizatorii concursurilor vor să fie siguri că vor fi prezenţi, astfel încât publicul atras să fie cât mai mare.

Putem clasifica tipurile de sponsorizare în mai multe categorii si pe mai multe cristerii. De asemenea, sponsorizarea are atât avantaje cât şi dezavantaje. Despre acestea vom discuta în articolele viitoare.


[1] http://www.iqads.ro/dictionar/sponsorizare.html

Legătura dintre marketingul serviciilor si marketingul sportiv

Serviciile reprezintă activităţi, beneficii sau utilităţi care sunt oferite pe piaţă sau prestate în asociere cu vânzarea unui bun material[1]. O altă definiţie unanim acceptată a marketingului serviciilor este cea a lui K.J. Blois confrom căruia „serviciul reprezintă  orice activitate care oferă beneficii fără să presupună în mod obligatoriu un schimb de bunuri tangibile.”[2]

De asemenea „un serviciu este orice acţiune pe care un subiect o poate efectua pentru altul, care este de regulă intangibilă şi care nu are drept consecinţă transferul propietăţii”.[3]

În industria serviciilor, calitatea prestării este cel mai important element concurenţial. Calitatea este cea care diferenţiază o companie de alta. Pe termen lung, calitatea produselor şi serviciilor unei companii este cel mai important factor care influenţează profitul şi cea mai eficientă modalitate de a mări cifra afacerilor.[4]

Făcând o paralelă între marketingul serviciilor şi marketingul sportiv, putem înlocui „calitatea prestării” cu „performanţa” în rândurile de mai sus, raportându-ne astfel doar la domeniul sportului unde performanţa este elementul esenţial. Echipele, sportivii, cluburile sportive cu performanţe bune vor avea mereu un public fidel şi se vor bucura de atenţia sponsorilor.

Sportul nu numai că este un serviciu dar de asemenea este singurul care se produce şi se consumă în acelaşi timp, calitatea lui socială  fiind indiscutabil valabilă datorită prezenţei omului ca punct central.


[1] Marketing Definitions, A Glossaary of Marketing Terms, Committee of the American Marketing Association, 1960

[2] Blois K.J. “The market of service: An Approach, European Journal of Marketing”, nr 8-1974. pag. 137

[3] Iuliana Cetina, Raluca Brandabur, Mihaela Constantinescu – “Marketingul serviciilor”, editura Uranus, 2006

[4] Iuliana Cetina, Raluca Brandabur, Mihaela Constantinescu – “Marketingul serviciilor”, editura Uranus, 2006

Viaţa şi cariera Nadiei Comăneci

Nadia Elena Comăneci s-a născut la 12 noiembrie 1961 la Oneşti, judeţul Bacău şi este considerată una dintre cele mai bune sportive ale secolului XX şi una dintre cele mai bune gimnaste ale lumii. Este prima gimnastă care a primit nota 10 într-un concurs olimpic.
Nadia a fost botezată de către părinţii Ghorghe şi Ştefania-Alexandrina Comăneci ’’Nadeznha’’(Speranţă), eroină într-un film rusesc.

Prima dată când a concurat la nivel naţional în România a fost în anul 1970. Printre primii antrenori ai faimoasei gimnaste au fost Bela şi Marta Karolyi. Primul succes important al Nadiei a fost la vârsta de 13 ani când a luat nu mai puţin de 3 medalii de aur şi una de argint la Campionatele Europene din 1975 la Skien în Norvegia. În acelaşi an a primit distincţia de Atleta anului în România din partea asociaţiei Associate Press.

La 14 ani Nadia a devenit celebră în toată lumea la Jocurile Olimpice de Vara din 1976 de la Montreal unde a fost prima gimnastă care a luat nota 10 şi a reuşit să câştige nu mai puţin de 5 medalii olimpice, trei de aur (individual compus, bârnă şi paralele), una de argint (echipă compus) şi una de bronz (sol). La revenirea în ţară a primit distincţia de Erou al Muncii Socialiste, fiind cea mai tânără româncă care a primit această distincţie. În 1977 a reuşit să-şi apere titlul european iar în 1979 a reuşit să caştige a treia oară titlul suprem, devenind primul sportiv din istoria gimnasticii care a reuşit aces lucru.
În decembrie 1979 la Campionatele Mondiale după ce a câştigat concursul preliminar a fost internată din cauza unei infecţii a sângelui cauzată în urma unei accidentări. Deşi doctorii i-au interzis să participe la finale, ea a fugit din spital şi a concurat la bârnă unde a primit nota 9,95. Această notă a ajutat echipa României să caştige prima medalie de aur în concursul pe echipe.

În 1980 a participat la Jocurile Olimpice de la Moscova unde a terminat pe locul 2 la individual compus după Elena Davidova dar fiind nevoită să aştepte nota până când rusoaica a terminat exercitiul. A reuşit totuşi să-şi păstreze titlul la bârnă, să câştige o medalie de aur la sol şi una de argint cu echipa.

Nadia Comăneci s-a retras imediat după Jocurile Olimpice din 1980. Între 1984 şi 1989 a fost membră a Federaţiei Române de Gimnastică ajutând la antrenarea juniorilor. În Decembrie 1989 a fugit din România trecând ilegal graniţa româno-maghiară şi s-a stabilit ca emigrant în Statele Unite ale Americii. În America s-a ocupat cu promovarea de linii vestimentare pentru gimnaste dar şi echipament de aerobic şi rochii de mireasă. În 1994 s-a logodit cu Bart Conner şi a venit pentru prima oară în România după plecare. Doi ani mai târziu cei doi s-au căsătorit în România în aprilie 1996.

În 1999 Nadia Comăneci a fost primul sportiv invitat să vorbească la o întrunire a Naţiunilor Unite pentru a lansa în 2000 Anul Internaţional al Voluntariatului. În 2003 a publicat prima sa carte intitulată ’’Scrisori către o tânără gimnastă’’. De asemenea ea a înfiinţat o clinică de caritate în Bucureşti care se ocupă de copii orfani din România.

În prezent ea este ocupată cu gimnastica şi cu diferite acţiuni caritabile desfăşurate în întreaga lume. Împreună cu soţul ei sunt proprietari ai unei Academii de gimnastica în SUA şi ai câtorva magazine cu echipament sportiv. Cei doi sunt şi editori ai Magazinului Internaţional de Gimnastică.

Nadia Comăneci este Vice-Preşedinte al Consiliului Director al Special Olympics, Preşedinte Onorific al Federaţiei Române de Gimnastică, Preşedinte Onorific al Comitetului Olimpic Român, Ambasadorul Sporturilor Româneşti, Vice-Preşedinte în Consiliul Director al Asociaţiei Distrofiei Musculare dar şi membră a Fundaţiei Federaţiei Internaţionale de Gimnastică. Marea sportivă a primit de două ori Ordinul Olimpic acordat de CIO (Comitetul Internaţional Olimpic).