Viaţa şi cariera lui Ivan Patzaichin

S-a născut la 26 noiembrie 1949 în localitatea Mila 23 din judeţul Tulcea într-o familie săracă cu tatăl pescar şi mama croitoreasă. În 1967 a plecat la Bucureşti cu gândul să devină campion. Avea să devină cel mai mare canotist român, ”Amiralul” fiind porecla cu care este alintat de prieteni.

La nici 18 ani a simţit pentru prima dată gustul victoriei la Jocurile Olimpice din Mexic unde a reuşit să câştige medalia de aur la kaiac-canoe. A fost începutul unei cariere strălucite ce avea să dureze 20 de ani.

În 1972 la Jocurile Olimipe de la Munchen, canotistul a avut parte de un eveniment care a rămas în istorie. În calificări pagaia i s-a fisurat dar deşi cursa ar fi trebuit să fie oprită, acest lucru nu s-a întamplat iar Patzaichin a fost nevoit să vâslească cu pagaia ruptă. După ce a făcut contestaţie a fost reprimit in recalificari pe care le-a câstigat ca apoi să câstige si finala. Tot la Munchen a reuşit să câstige şi o medalie de argint.

Au urmat Jocurile Olimpice de la Moscova în 1980 unde a câstigat o medalie de aur la proba c-2 1000 m si una de argint la c-2 500 m.

În 1984 la Los Angeles tot în cadrul Jocurilor Olimpice a câstigat o medalie de aur la proba c-2 1000 m si una de argint la c-2 500 m.

La Campionatele Mondiale a reuşit să urce pe cea mai înaltă treaptă a podiumului de nu mai putin de 9 ori – 1970, Copenhaga (C-2 1000 m), 1973, Tampere (C-1 1000 m), 1973, Tampere (C-2 1000 m), 1977, Sofia (C-1 1000 m), 1978, Belgrad (C-1 10000 m), 1979, Duisburg (C-2 500 m), 1981, Nottingham (C-2 1000 m), 1982, Belgrad (C-2 10000 m), 1983, Tampere (C-2 1000 m). A mai reuşit să câstige şi 14 medalii de argint.

După ce s-a retras din activitate nu a putut sta departe de kaiac şi a fost antrenor la Clubul Dinamo iar apoi al loturilor naţionale. În prezent este coordonator al lotului olimpic de kaiac-canoe al Romăniei. Sportivii antrenaţi de către Ivan au câstigat mai mult de 100 de medalii la concursurile la care au participat.

În anul 2002 Clubul Dinamo i-a ridicat o statuie în faţa stadionului ca semn de mulţumire pentru activitatea si performanţele obţinute de către cel mai mare canotist român al tuturor timpurilor. Statuia înalta de 3,4 m este din bronz şi este opera sculptorului Alexandru Papuc. Deşi nu a fost de acord cu acest lucru, canotorul a acceptat pe motivul ca tinerii au nevoie de modele.

După retragere, ca semn de mulţumire, a primit „Diploma de excelenţă” de la Clubul Dinamo si „Campioni de legenda” titlu acordat de către Fundaţia Casa Campionilor.

În fiecare an se acordă trofeul „Ivan Patzaichin” unui sportiv dinamovist.

Hobby-ul cel mai mare al canotorului este pescuitul dar şi gatitul peştelui după ce acesta este prins.

No Comments.

Leave a Reply

(required)

(required)